Oamenii „alergici” la alte persoane

Maura crede că prezervativele i-au salvat viața.

Acum în vârstă de 43 de ani, Maura, care trăiește în Ohio, Statele Unite, spune că dificultățile ei au început când avea în jur de 20 de ani, și s-au agravat încetul cu încetul. „Am observat că aveam o senzație de arsură în zona genitală după ce făceam sex [neprotejat]”, relatează ea.

Maura (al cărei nume a fost schimbat pentru a-i proteja confidențialitatea) nu s-a simțit confortabil să-i menționeze asta partenerului ei. Așa că aștepta până ce el pleca și apoi se spăla în mod riguros. Ea a încercat să-și schimbe produsele de igienă personală, de la săpun la lubrifianți. Dar problema doar s-a înrăutățit, ajungând la umflare și iritare extremă. Și se întâmpla doar după ce ea intra în contact cu spermă.

Într-un final, ea s-a despărțit de acel bărbat, și a început să se vadă cu un altul care folosea în mod regulat prezervative. „Nu am avut nicio problemă până ce, într-o seară când stăteam întinși în pat după ce făcusem sex, limba mea a început dintr-odată să se umfle”, relatează Maura. „Partenerul meu a văzut ce se întâmplă, a țipat: «Te asfixiezi!» și mi-a luat inhalatorul... a reușit să mi-l îndese în colțul gurii și a început pur și simplu să-l activeze. Din fericire, încă puteam să respir îndeajuns încât să trag medicamentul în plămâni”.

Maura, care suferă și de astm și de un număr de alte alergii, crede că se rupsese prezervativul. Ea și partenerul ei pe termen lung sunt acum mai atenți când folosesc prezervativele. Înainte să aibă această reacție, ea spune că nici nu știa că este posibil să fii alergic la spermă.

Deși se întâmplă extrem de rar, unii oameni au reacții imunitare grave la corpurile altor persoane. Aceste afecțiuni, de multe ori neînțelese, pot avea un impact asupra sănătății, dar și asupra muncii, relațiilor, și în general a modului în care cineva navighează lumea. Dar rămâne încă un mister cum se declanșează aceste reacții mai exact și ce le provoacă. Sunt chiar alergii sau este vorba despre altceva? Pe măsură ce oamenii de știință încep să adune câteva indicii, aceste reacții inedite dezvăluie detalii despre chimia corpurilor noastre și despre sistemul imunitar uman.

De pe piele

De multe ori, sensibilitatea față de altă persoană are legătură cu produsele externe care apar pe acel corp. De exemplu, pielea poate reține parfumuri sintetice, inclusiv deodorante și aftershave-uri. Peste 150 de parfumuri sunt asociate cu alergiile de contact.

Cauza nu este mereu clară. O femeie americană - care suferă de o formă acută a sindromului de activare a mastocitelor, în cadrul căreia celulele care se luptă cu infecțiile încep să funcționeze defectuos - a început să aibă o reacție alergică la mirosul soțului ei. Sabine Altrichter, doctor la spitalul universitar Kepler din Austria, spune că, deși conexiunea nu este dovedită, unii pacienți care suferă de dereglări ale mastocitelor suspectează că sunt sensibili la mirosurile naturale ale corpurilor sau la chimicalele emise de pielea altor persoane.

Pielea emite mulți compuși chimici care contribuie la mirosul corporal. Aceste gaze produse de piele includ substanțe precum toluenul, care se regăsește în petrol și este folosit pentru a produce vopsele și plastic. Oamenii pot absorbi toluen în mod intenționat, de exemplu inhalând vapori de adeziv pentru a se droga, sau în mod neintenționat, cum ar fi prin expunerea la locul de muncă. Toluenul este una dintre multele chimicale care se găsește în fumul de țigară.

Un grup de persoane care ar putea să elucideze puțin reacțiile față de alți oameni sunt cei care suferă de o afecțiune misterioasă numită Oameni Alergici la Mine (People Allergic to Me sau PATM). PATM este un fenomen neobișnuit și izolator în cadrul căruia oamenii dezvoltă simptome asemănătoare cele ale unei alergii, precum tușitul și strănutatul, în prezența unor persoane.

În 2023, Yoshika Sekine, profesor de chimie la Universitatea Tokai din Japonia, și colegii săi au investigat gazele emise de persoanele care au raportat simptome de PATM. Din cele 75 de gaze emise de piele care au fost studiate, mai ales toluenul a fost descoperit în mod constant. În medie, oamenii din grupul PATM emiteau de 39 de ori mai mult volum din această substanță decât cei care nu sufereau de această afecțiune.

„Toluenul este inhalat din aer în timp ce respirăm. Fiind un compus nociv, el este în general metabolizat de ficat și excretat în urină”, explică Sekine. „Însă pacienții cu PATM au o capacitate redusă de a descompune toluenul, rezultând în acumularea sa în sânge și în expulzarea sa ulterioară prin piele”, spune el.

Sekine subliniază că simpla idee de PATM încă nu este general acceptată și că nu există criteriu de diagnosticare pentru ea.

Între timp, alergia la transpirație implică în mod normal sensibilitate față de propria transpirație, și nu a altor persoane. Cât despre păr, în cazurile rare în care s-au înregistrat alergii legate de părul uman, reacția a fost declanșată nu de păr în sine, ci de alergenii din substanțele externe: de exemplu, de derivați de formaldehidă din tratamentele pentru păr cu keratină sau de o proteină de la pisici care ajunge în părul stăpânilor lor.

De la fluidele corporale

Reacțiile alergice pot fi declanșate și de anumiți alergeni prezenți în fluidele corporale. Într-un caz din Marea Britanie, o femeie cu o alergie la nuci braziliene a făcut urticarie și a întâmpinat dificultăți de respirație după ce a întreținut relații sexuale cu un bărbat care mâncase nuci mixte cu câteva ore mai devreme, în ciuda faptului că el își spălase dinții și-și curățase unghiile și pielea între timp. Nucile au provocat și reacțiile alergice în timpul sărutărilor în cazul oamenilor cu alergii severe.

Deși nucile sunt unul dintre alergenii care provoacă cel mai des probleme în timpul sărutărilor, saliva a declanșat și ea reacții alergice, după consumul de fructe, legume, fructe de mare și lapte. Femei care suferă de alergii la antibiotice au reacționat negativ după ce-au întreținut relații sexuale vaginale și (posibil) orale cu oameni care luaseră aceste medicamente.

Dar dincolo de acești alergeni externi, proteinele din cadrul anumitor fluide corporale pot și ele să provoace o reacție. Un exemplu este sperma, deși există în continuare lacune printre medici în identificarea reacțiilor.

Alergia la spermă, sau hipersensibilitatea la plasma seminală umană, implică simptome care variază de la o erupție cutanată cu textură și mâncărimi (urticarie) până la reacția alergică anafilactică, care poate pune viața în pericol, după expunerea la acest fluid corporal. A fost înregistrată mai ales în rândul persoanelor în jur de 20 și 30 de ani, deși au fost documentate mai puțin de 100 de cazuri în total, conform unui studiu din 2024.

Alergenul cel mai frecvent asociat acestei sensibilități este un antigen specific prostatei - o substanță care poate declanșa un răspuns imunitar - din plasma seminală. Acest fluid, în afară de spermă, constituie majoritatea lichidului seminal. Alergia este provocată nu de spermă în sine, ci de o proteină din cadrul acesteia.

Nu este exact clar ce se întâmplă în corpul persoanelor cu hipersensibilitate la plasma seminală umană, explică Jonathan Bernstein, profesor de medicină clinică, care se specializează pe alergii și imunologie la Colegiul de Medicină al Universității din Cincinnati, în Statele Unite. Bernstein spune că nu există modele adecvate de animale cu hipersensibilitate la plasma seminală sau suficient de multe persoane care suferă de această afecțiune pentru a efectua un studiu de amploare.

Cazurile de alergie la spermă pot fi localizate sau sistemice. Când simptomele sunt localizate sau limitate în jurul zonei de contact, acest lucru este de obicei observat în jurul zonei vaginale. Dar într-un raport al unui caz din Spania, o femeie - care nu suferise vreodată de vreo reacție alergică după relații sexuale vaginale - și-a pierdut cunoștința și a avut alte simptome de anafilaxie după ce a întreținut relații sexuale anale. Ea a fost diagnosticată cu hipersensibilitate la lichidul seminal. O femeie din Statele Unite s-a confruntat cu umflare și erupții în situații non-sexuale, când pielea ei a intrat în contact cu spermă.

Simptomele locale pot include durere gravă și senzație de arsură imediat după întreținerea relațiilor sexuale. „[Se spune că] doare ca acidul”, spune Bernstein. Unul din pacienții lui a descris senzația ca asemănându-se cu „o mie de ace care se înfig în vaginul tău".

O persoană poate fi sensibilă la sperma mai multor parteneri sau doar a unuia, subliniază Bernstein. De obicei, diagnosticul sindromului presupune un test prin puncție a pielii, folosind o mostră proaspătă a lichidului seminal de la un partener sexual.

La clinică, Bernstein vede în principal femei care sunt în relații monogame cu bărbați, de cele mai multe ori când încearcă să conceapă un copil. Unii oameni vin de departe pentru un consult cu el, deoarece nu există mulți specialiști pe domeniul alergiei la spermă. Unii pacienți sunt ignorați sau li se prescrie un tratament agresiv pe steroizi, deoarece medicii nu știu exact cum să îi trateze, spune Bernstein.

El explică faptul că la clinica sa poate ajuta pe aproape oricine care suferă de o alergie la spermă.

În cazul bărbaților care întrețin relații sexuale cu alți bărbați, informațiile despre cazurile de alergii la spermă lipsesc aproape total. Bernstein spune că nu a fost consultat niciodată privind un astfel de caz, deși nu este clar de ce. Se întreabă dacă simptomele sunt legate de caracteristicile specifice vaginului, deși asta nu ar explica acel caz în care care reacția alergică a avut loc după relații sexuale anale între un bărbat și o femeie.

Opțiuni de tratament

Un tratament cu care a experimentat anterior Bernstein presupunea cure de injectare a spermei partenerului în sau sub piele, pentru a pentru a desensibiliza pacientul. Această procedură este similară cu tratamentul pentru sindromul bolii post-orgasmice, o afecțiune rară și de multe ori debilitantă, când bărbații sunt sensibili la propria lor spermă.

Dar acest tratament era scump: „pacienții trebuiau să plătească pentru asta, deoarece era vorba despre multă muncă de laborator pentru a prepara dozele”, spune Bernstein.

Bernstein și colegii săi au descoperit că era la fel de sigur și eficient să localizeze tratamentul, pe parcursul unei proceduri de aproximativ două ore. Mai întâi, ei au separat sperma de lichidul seminal. Apoi, ei au diluat lichidul seminal într-o proporție de o parte la un milion, sau de una la zece milioane, în funcție de cât de grave erau reacțiile pacientei. Apoi, ei au inserat lichidul în vaginul pacientei, la intervale de câte 15 minute. Au folosit, gradual, concentrații de fluid din ce în ce mai puternice, astfel încât pacienta a dezvoltat o toleranță mai mare. Pe parcursul întregii procedurii, au monitorizat atent pacienta. Drept urmare, „[pacienții] au tins să nu mai aibă multe reacții sistemice și au fost capabili să tolereze relații sexuale neprotejate după”, cel puțin alături de partenerul sexual de la care a provenit sperma, spune Bernstein.

În general, hipersensibilitatea la plasma seminală umană rămâne adesea neînțeleasă și nediagnosticată. Există și mai puține informații privind anumite alte lichide transmise în timpul actului sexual.

Nu există aproape niciun studiu privind o posibilă alergie la lichidul cervico-vaginal - un fluid secretat de celulele cervixului și ale vaginului, care ajută la lubrifierea acestei regiuni a corpului și poate oferi o anume protecție împotriva patogenilor. Însă, Marek Jankowski este de părere că el a dat de cel puțin o persoană cu această afecțiune.

Jankowski, profesor asistent de dermatologie și venerologie la Universitatea Nicolaus Copernicus din Polonia, spune că a tratat la un moment dat un pacient care a venit la el după ce s-a dus la o sumedenie de alți doctori. Pacientul a raportat că, la aproximativ 30 de minute după actul sexual vaginal, organele sale genitale se înroșeau și prezentau mâncărimi. Și fața i se irita după actul sexual oral. Pacientul a intuit că este vorba de o alergie, dar medicii l-au luat în râs sau au respins această idee, spune Jankowski.

Însă Jankowski a fost deschis la această teorie, căutând alte cazuri de potențiale alergii la lichidele cervico-vaginale secretate de femei pe parcursul activității sexuale. „Într-un final, pacientul a avut o reacție bună la antihistaminice”, a raportat el. Cazul i-a determinat totodată pe Jankowski și pe colegii lui să realizeze un studiu de cercetare, publicat în 2017. Cercetătorii au chestionat alți dermatologi, precum și persoane care ar putea suferi de această afecțiune. O cincime dintre dermatologii care au răspuns la chestionar au spus că observaseră cazuri asemănătoare, deși mulți medici rămân sceptici la ideea că o astfel de afecțiune există.

Potrivit acestei cercetări, pacienții au raportat roșeață, mâncărime, arsură, umflare și urticarie după contact. Relatările lor i-au determinat pe Jankowski și pe colegii săi să estimeze că alergia la lichidul cervico-vaginal este la fel de frecventă precum și alergia la spermă, care se crede că afectează cel puțin zeci de mii de oameni doar în Statele Unite. Însă, „dovezile privind fenomenul de alergie la lichidul cervico-vaginal sunt doar circumstanțiale și ar fi necesare mai multe studii pe acest subiect”, explică Jankowski.

Una dintre diferențele dintre alergia la spermă și cea la lichidul cervico-vaginal este că utilizarea prezervativelor nu ușurează simptomele în cel de-al doilea caz, deoarece prezervativele nu protejează zona inghinală și scrotul. Dar atât antihistaminicele, cât și expunerea repetată au avut rezultate la pacienții cu alergie la lichidul cervico-vaginal, conform rezultatelor chestionarului efectuat de Jankowski și de co-autorii săi.

„Deoarece în majoritatea cazurilor identificate a fost vorba de adulți tineri la începutul activității sexuale, entuziasmul lor părea să le compenseze disconfortul, iar [expunerea] repetată la alergen a dus la desensibilizare”, spune Jankowski. Asta diferă de hipersensibilitatea la plasma seminală, care nu pare a se rezolva de la sine.

Pentru oamenii care sunt alergici la vreun aspect al partenerilor lor, consecințele pot fi importante. Maura crede că sensibilitatea ei la spermă a jucat un rol în decizia ei și a partenerului ei de a nu avea copii, deoarece se așteptau să fie costisitor să găsească o soluție care să-i permită Maurei să evite expunerea la spermă.

Impactul emoțional poate fi complex, atât pentru cei care suferă de această afecțiune, cât și pentru partenerii lor. Deși relația Maurei este solidă, iar partenerul ei nu are vreo problemă cu folosirea prezervativelor, ea spune că el se simte „jignit de ideea că sunt alergică la sperma lui”. „El nu dă vina pe mine pentru asta, doar pe univers.”

Articol tradus și editat de Ruxandra Iordache.