„Sunt o femeie albă născută într-o familie mixtă după o eroare în cadrul procedurii FIV”

Ziua în care Hadeya a descoperit că nu era cine credea că este se desfășurase precum orice altă zi.

Avea 12 ani pe vremea aceea și stătea pe canapea, uitându-se la un film cu mama ei, care i-a zis: „Ce-ar fi dacă ți-aș spune că asta ți s-a întâmplat ție?” și au început conversația din acel punct.

Pentru prima dată, Hadeyei i s-a spus că a fost concepută prin fertilizare in vitro (FIV), dar că a avut loc o încurcătură.

„Îmi amintesc că m-am gândit că este o poveste cam nebunească. Dar m-am [întrebat] și de ce nu mi-am dat seama de lucrul ăsta mai devreme? Dar eram doar un copil și e normal că nu îmi trecuse prin cap treaba asta”, spune Hadeya.

Hadeya descrie momentul ca pe „o descoperire uluitoare”.

„Se vedea limpede că ceva nu era în regulă, dar nu mi-am pus niciodată întrebări. Nu eram prea interesată de biologie și presupuneam că, dat fiind că mama mea era albă, atunci și eu eram albă”, își amintește arheologul în vârstă de 26 de ani, care locuiește în Canada.

„[Deci] sunt o femeie născută într-o familie mixtă de ghanezi, dar fără intenție”, spune ea.

Dimitrios Mavrelos, consultant în obstetrică, ginecologie și medicină reproductivă la spitalul universitar al University College London, a declarat pentru BBC că, la nivel global, mai bine de 10 milioane de copii s-au născut prin procese FIV de când a fost introdus tratamentul în 1978.

Erorile au loc rar - dar în zilele de început ale tratamentelor FIV, când existau mai puține reglementări în vigoare, erau mult mai des întâlnite.

„Copilăria mea nu a fost o minciună"

Hadeya spune că familia ei „ieșea în evidență” în micul oraș de pe Insula Prințului Edward, pe coasta de est a Canadei, unde a crescut.

Hadeya spune că a fost ținta unor batjocuri rasiste în liceu.

„Alți copii îmi spuneau că «trebuia să fii neagră» sau făceau comentarii cu privire la proveniența africană”, povestește ea.

Ea spune că experiența ei cu rasismul nu a fost la fel de rău intenționată precum cea trăită de frații ei mai mici, care sunt de rasă mixtă (părinții ei au mai conceput patru copii pe căi naturale după ce au avut-o pe Hadeya prin FIV).

„Trăiam într-un mic oraș pescăresc, așa că ei s-au confruntat cu un rasism evident, indiferent dacă erau înrudiți cu mine sau nu”, spune ea.

Pentru Hadeya, descoperirea „nebunească" a ceea ce s-a întâmplat când a fost concepută nu i-a schimbat relația cu tatăl ei, ci doar a confirmat un lucru despre viața ei.

„[Această descoperire] a răspuns la o întrebare pe care o aveam, dar nu m-a ajutat să ating o concluzie emoțională pe care încă o caut”, spune ea, adăugând că ea încearcă în continuare să obțină vreo explicație despre cum s-a produs încurcătura.

„El a fost mereu tatăl meu și bărbatul care m-a crescut. A fost prezent în ziua în care m-am născut și a fost prezent și pentru peripețiile de dinainte. Și este alături de mine și astăzi, așa că nu am avut niciodată sentimente diferite în legătură cu asta”, spune ea.

„Copilăria mea nu a fost o minciună, am fost mereu inclusă – mă identific, într-o oarecare măsură, drept o persoană de origine etnică ghaneză, deoarece am crescut mâncând mâncarea ghaneză și recunoscând limba. Nu o pot vorbi, dar uneori pot trage cu urechea la ce se spune.”

Părinții Hadeyei s-au întâlnit în Toronto în anii '90 și s-au căsătorit după un an.

„Tatăl meu a crescut în Tema, un oraș de pe coastă din Ghana, și, pe când era un tânăr de vreo 20 de ani, el a imigrat în Canada, unde s-a stabilit în Toronto. El a cunoscut-o pe mama, care era din orașul North Rustico de pe Insula Prințului Edward.”

După ce ani de zile s-au confruntat cu probleme de infertilitate, ei au decis să apeleze la tratamentul FIV la Institutul de Fertilitate și Sterilitate din Toronto, care a fost condus de dr. Firouz Khamsi.

Fertilizarea in vitro este o procedură prin care ovulele unei femei sunt fertilizate cu sperma unui bărbat într-un laborator, embrionii fiind apoi implantați în uterul unei femei.

„Cred că au încercat să conceapă un copil cam vreo șapte ani până le-a reușit”, a spus ea, „deci a fost un proces FIV îndelungat”.

Cuplul a avut o stipulare clară. Doreau ca donatorul de spermă să fie un bărbat de culoare, pentru a recrea moștenirea genetică a ambilor părinți.

„Când m-am născut, părinții mei au fost luați prin surprindere de tenul meu palid. Și când au sunat la clinica de FIV, li s-a spus să aștepte un an să mă «schimb».”

Dar, după un an, mama lui Hadeya a cerut clinicii să investigheze cazul în detaliu, iar centrul a confirmat că donatorul de spermă era un bărbat caucazian, descris ca având părul roșcat.

„La împlinirea unui an, clinica a confirmat că s-a produs o eroare... [în legătură cu] numerele de pe seringile donatorilor”, spune ea.

Ulterior, Hadeya a aflat că tatăl ei biologic avea părul șaten și nu era deloc roșcat.

În cadrul unei întâlniri, dr. Khamsi le-a spus părinților ei: „Ar trebui să fiți recunoscători pentru ceea ce aveți, aveți o familie frumoasă, și ați obținut ceea ce v-ați dorit. Mergem în instanță dacă doriți, dar pentru asta există asigurarea.”

Hadeya a spus că părinții ei au dat clinica în judecată la tribunalul civil în 2003 și au reușit să ajungă la o înțelegere în schimbul unei sume nedivulgate.

„E amuzant, pentru că în instanță au spus că nu se poate dovedi că sunt un copil caucazian, și că au nevoie să fie făcute teste ADN. Dar cred că este destul de evident și că este aproape o manipulare psihologică medicală, într-un fel, iar lucrul ăsta a fost vizibil de multe ori pe parcursul procesului juridic.”

Nu au existat „repercusiuni directe” ca urmare a cazului ei, iar clinica a continuat să funcționeze în mod neîntrerupt până ce s-a închis, spune Hadeya.

Dr. Khamsi a demisionat din Colegiul Medicilor și Chirurgilor din Ontario (CPSO) în martie 2011, ca urmare a unei înțelegeri prin care autoritatea de reglementare medicală a renunțat la o audiere privind modul în care a îngrijit, tratat și păstrat dosarele a 26 de pacienți, CPSO a spus într-un comunicat.

Totodată, medicul a acceptat să nu aplice sau să își reînnoiască înregistrarea ca doctor în Ontario sau în orice altă provincie.

Cincisprezece frați și surori de la același părinte donator, și numărul lor crește în continuare

Hadeya a făcut un test de ADN în 2019, fiind curioasă în legătură cu familia din partea tatălui său biologic. Nu a dat de niciun rezultat.

Cinci ani mai târziu, ea a fost contactată de cineva care a spus că au compatibilitate de ADN. Acest lucru a ajutat-o să-și găsească 12 frați și surori vitrege.

Cei mai mulți dintre ei au fost concepuți între 1994 și 1998 folosind materialul aceluiași donator.

„A fost destul de șocant când am aflat că aveam 12 frați și surori la momentul respectiv. De fapt, am mai descoperit încă trei de atunci.

Te face să te simți precum o cifră statistică medicală, ceva care sperai că nu o să fii – cu siguranță simțeam că fac parte din acei 1%, dar mi-a picat destul de greu să aflu asta”, adaugă ea.

„Noi am descoperit că s-ar putea să nu fiu singura din grupul de frați și surori în cazul căreia a avut loc o încurcătură, lucru care a generat și mai multe întrebări despre propria mea poveste”, spune ea.

„Ceea ce se repetă este că tuturor mamelor noastre li s-a promis că nu vor fi mai mult de între șase și opt copii concepuți cu donația lui”, zice ea.

Dar sperma donatorului a fost folosită de fapt în cadrul a cel puțin 15 tratamente de fertilizare in vitro.

Revelația i-a șocat pe toți cei implicați, dar mai ales pe frații și surorile care nu știau că au fost concepuți prin donare.

Fiicele concepute pe căi naturale ale donatorului i-au spus lui Hadeya că el credea că a donat spermă în 1994 pentru cercetare medicală la Universitatea din Calgary. Dar, cumva, sperma lui a ajuns la clinică, spune Hadeya.

În Canada, nu există o limită legală privind numărul de donații sau de descendenți ai fiecărui donator, dar unele clinici își aplică discernământul profesional pentru a impune propriile restricții.

„Binecuvântată” să am parte de ambele culturi

Majoritatea fraților și surorilor ei s-au alăturat unui grup de chat creat pentru a se cunoaște reciproc și pentru a ține legătura.

„Am un frate biologic care trăiește pe coasta de est, și noi am locuit la două străzi depărtare fără să știm treaba asta.”

Privind în ansamblu, Hadeya se consideră „binecuvântată” că a crescut într-o familie având o dublă moștenire culturală.

„Tatăl meu a fost un imigrant de prima generație în Canada, este foarte mândru de cultura sa și o afișează cu mândrie. Așadar, am fost foarte norocoasă să am un fel de dublă perspectivă culturală, putând să am experiența atât a culturii ghaneze, cât și a culturii franco-acadiane din Insula Prințului Edward.”

Text tradus și editat de Ruxandra Iordache.